Cea mai tare deschidere pe care am vazut-o!

Eram la metrou. Acelasi zgomot, aceiasi oameni. Aglomeratie. N-aveai loc nici sa asculti muzica, asa de tare iti era invadata intimitatea. Totusi, cumva, printre oameni, prin tunelul dintre vagoane, printre maini prinse de bare, am vazut-o. Era genul de aparitie care te loveste direct in stomac. Geniala ca un fel de mancare despre care stii ca e delicios dar de care nu-ti vine sa te atingi, pentru ca arata prea bine. Stii despre ce vorbesc, te arde pe gat in sus si ti se usuca gura. Si nu stiu cum fac ele de parca stau mereu langa instalatia de aer conditionat si le flutura si parul ca-n reclame. Lumina era pe ea, restul oamenilor zici ca erau parte din figuratie. Erau decor, aplaudaci. Si dintr-o data, ce a facut? A desfacut o sticla de cola. Bai stii cum a fost?! Cea mai tare deschidere pe care am vazut-o in viata mea!

Asa ca m-am gandit. De ce n-ar face astia de la Cola un concurs de deschideri. Deschide-o cum iti place. Danseaza pe langa ea, canta-i, scoate capacul cu ochii, cu gura, cu sanii, cu chitara, cum vrei! Poti sa deschizi pet-ul de 0.5, sticla de 0.25, cutia de 0.33, alege orice si fa spectacol. Fa-ne sa credem ca esti personajul principal ca tipa din metrou si toata lumea in jurul tau e figuratie. Daca esti printre cei mai buni/votati, intri intr-un video care o sa fie proiectat de fiecare data cand se deschide o casa noua intr-un supermarket partener, la fiecare inceput de happy-hours intr-un pub partener (poate si cand se anunta shot-uri la bar) sau de fiecare data cand e deschis seiful unei banci (glumesc, doar ca ma enerveaza chestiile care tot ruleaza pe plasmele bancilor!).

Plus varianta pentru trupe de muzica. Filmati-va cantand si deschideti si ceva cola in timpul pieselor. O faceti creativ, faceti vizualizari, demonstrati ca sunteti foarte smecheri si ajungeti sa cantati in Deschiderea unui festival/concert mare Coca-Cola. Merge si cu trupe de dans. Merge cu o gramada de chestii.

O zi buna, deschidea-v-as picioarele creierelor!

Baiet fiind, metrou cutreieram

Eu sunt omul metroului. Imi place mirosul, imi place ritmicitatea lui, imi place senzatia de presiune in creier pe care o ai cand l-ai pierdut la milimetru. Sunt in stare sa aud un metrou venind inca de pe primele scari, alea care incep afara!

Ma gandesc la  toate astea de fiecare data cand vorbesc pe net cu vreo tipa bine care ar putea astepta de la mine sa o iau, cu masina, de la scara la prima intalnire si s-o plimb pe Magheru. N-am. Si oricum am lucruri mult mai bune de facut la prima intalnire. Am doar cateva statii pe care le-am invatat pe dinafara de la 7 ani. Am o carte mereu la mine si actiunea, in ea, se petrece acum la Eroilor, mai incolo la Izvor si, pe seara, la Crangasi. Mereu am zis ca ai mei m-au conceput la metrou si povestesc tuturor ca acum vreo 22 de ani, mama l-a tras pe tata de mana in tunelul dintre Universitate si Romana, unde vagoanele tropaiau pe langa ei, rochia ei a flutura iar sudoarea lui stralucea in luminile fiecarui tren, in fata fiecarui geam ce dadea spre lumea calatorilor plictisiti si robotizati.

Metroul chiar are ceva magic pentru mine. Simt ca poate sa se transforme intr-o experienta mult mai complexa decat un drum banal. Si vreau sa-i explorez toate starile. Asa a aparut asta:

Imi place ca oamenii au sarit, au comentat, au injurat, au acuzat ca e regie, ca e jucata prost, ca prea nu se misca deloc camera, ca prea eram barbierit. Nici nu ma barbieresc. Folosesc masina de tuns. E foarte practic si, in felu’ asta ai mereu putina barba, destul de mult cat sa fie sexy dar destul de putin cat sa para ca te-ai barbierit cu trei zile inainte si astepti sa mai creasca fiindca nu vrei sa te iriti, deci ai grija de tenul tau, deci esti sexy!

Ideea e ca oamenii au reactionat si s-au intrebat de unde vine toata faza, asa ca iata dezvaluirea!

Am facut multe la metrou. Cu ocazia articolului astuia, imi promit mie ca, macar pentru o zi din viata, o sa fiu la carma Metrorex (ce vis maret!) si o sa fac ce vreau pentru oamenii de la metrou. Daca n-o sa pot sa fac asta, poate imi construiesc un metrou al meu. Macar in cateva subterane de creiere prin care trece curent electric. „Atentie se inchid sinapsele. Noapte buna!”.

Ce facem, doamna, cu metrou’?

Era afisu’ ala pe care scria „De 30 de ani impreuna. Metrorex”. Mergea perfect si daca scriau „De 30 de ani la fel. Metrorex”. Parca in subteran s-a oprit timpu’ si aia nu prea mai gandesc. Si s-ar simti atat de pregnant daca ar face-o, atat pentru bucuresteni, cat si pentru metrorex sau pentru turisti.

1. Pentru Turisti.  Frate, cat de simplu ar fi sa puna pe harta aia, cu Bucurestiul si Statiile de metrou, niste beculete. Atat. Niste beculete. Leduri. Si sa se aprinda ledul statiei catre care te indrepti. Ca sa stii si tu ca turist (sau nu) unde esti in Bucuresti. Apoi pot sa deseneze pe harta si cateva atractii turistice, ca poate omului i se aprinde beculetu langa un Muzeu de Istorie si vrea sa-l viziteze. N-ai de unde sa stii cum incep apoi sa apara si copii anormali care si invata unde e MNaR. Doamne fereste si bate in lemn!
In plus, se pot face contracte cu firme. Saptamana asta vedem un kfc, saptamana viitoare un romtelecom. Se mai gandeste unu sa faca o campanie cu lucrurile gratuite din bucuresti si le marcheaza acolo. Dinastea. Mizerii. Folositoare.

2. Observ ca Metrorex e din ce in ce mai surd cand vine vorba de muzica si probabil s-a discutat subiectu’ asta de o mie de ori in sedintele lor dar pe mine tot ma roade. De ce n-ar fi muzica pe peron? Macar la capetele peronului. Ma gandeam ca o casa de discuri ar putea sa isi promoveze acolo un album sau o compilatie. De fapt cate una la fiecare capat al peronului, cu cate o boxa atasata unui panou de reclama (cum exista deja o mie). Muzica data rezonabil de incet. Un cd pe saptamana care curge incet. Cand vine metrou’, muzica incepe sa creasca in volum. In felu’ asta ii dai si ceva omului care asteapta. El o sa stie cu 1 min inainte cand vine trenul si piesa aia o sa-i ramana oarecum in cap ca un soundtrack al unui mic moment fericit. Melodia (implicit albumul, artistul, casa de discuri) o sa fie ca prietenul care iti da o veste buna. How can you not love him?

3. Au inceput sa ma enerveze si panourile alea cu reclame din metrou. Ar fi dragut sa-mi ofere ceva, nu doar o poza la care ma uit ca un cretin 7 statii. Companiile care se vand in metrou ar trebui doar sa faca un mic efort de gandire si sa se gandeasca un pic la calatori. De exemplu o editura ar putea sa sacrifice vreo 300 de carti pe care sa le lege cumva de bare si sa le aseze pe scaune (se ocupa altcineva de mecanismu prin care se va face asta. sunt sigur ca o sa gaseasca o solutie practica). Ii dai omului ceva de citit. El te vede bine. Faci si colturi speciale pentru SF, Drama, Comedie, Stiinte, etc. (sa se inghesuie fanii genurilor:D). Faci si un magazin pe care il pui pe harta aia cu statii si beculete 🙂 Ai rezolvat-o! Asta ar putea sa se decline pe mai multe tipuri de companii care vor sa-si faca reclama in metrou si care vor sa faca ceva inventiv si folositor.
Mi-a venit ideea asta azi, cand am intrat in metrou direct intr-un flashmob de la orasulciteste.ro Mi se parea mie dubios ca 3 oameni de pe banca mea citeau, asa ca mi-am scos si eu cartea. Mi-au facut imediat o poza. „Aaa.. sunteti de la flashmob, doamna!”. Funny!

De aici incolo, haosu!  Creieru’ meu va asteapta la Crangasi pe peron si va promite ca orice ar face cu creierele voastre, e cu finalizare! Aruncati, deci, cu idei 😀