Da dependenta!

Daca poti vedea asta, cel mai probabil esti deja dependent!

brainstormy afternoon @ john bodonea’s

Anunțuri

Top 10 cu mine in 2010

Top. Fara criterii. E tare sa n-ai criterii uneori. Ca poti sa te duci oriunde.

__________________________________________________

10.  Statusuri de tip serial numite „Cita-mi-ai cartile”. Poate incrementa cu 1 numarul utilizatorilor de fb care citesc. ______________________________________________________
9.  Un tip de mini-mixuri. Prezentam niste baluri de boboci si am zis ca ar trebui sa fac ceva mai dragut sa danseze lumea intre atatea probe plictisitoare de miss si mister. De cele mai multe ori mai fac si galagie la microfon in timpul lor.
E ok asa.
Shushit – Ep. 1
_____________________________________________________
8.  Ceva mai filingos. Suna semi-gay asa da’ va asigur ca e foarte straight. Cred ca e un fel de ceva gen balada. Aud ca momentan se pregateste varianta orchestrata. Hai odata!

______________________________________________________
7.  Cateva din jocurile de la Music Channel. Era dragut.
O bucata din 1Chart.
Un episod din emisiunea „O Dam in Diverse”
Un promo energic spontan.
Un promo mai asezat mental.

______________________________________________________
6.  Un moment din Expirat (clubul). Era o piesa tare si mi-as fi dorit sa dansez pe ea. Am ajuns acasa si mi-am exprimat frustrarea printr-un desen. A aparut un personaj. Sper sa mai faca lucruri domnul Brainman. Asta e prima lui aventura. ______________________________________________________
5. Cateva statusuri care ma mangaie pe amintiri, asa cum trebuie.

(intrebarea e: cati oameni au apreciat statusul cu Adrian Despot? dar cati au dat like? cati?)

______________________________________________________
4. Am avut noroc si am mers la Cannes in 2010. Bai a fost foarte tare. Ziua mergeai la seminariile Cannes Lions si seara te plimbai pe plaja si aveai o mie de idei (asta cand nu erau petreceri olandeze sau braziliene care iti cam periclitau integritatea creierului). Una din idei zicea ca trebuie neaparat sa am un filmulet de vacanta. Sa arat acasa! Iata.
Check Your Camera – Cannes 2010

______________________________________________________
3. Un clip care a castigat un premiu la Cannes Lions. Se intampla sa fie premiul 1. Sectiunea era Roger Hatchuel Academy, adica era un concurs studentesc oarecum. Tema era legata de storytelling si de viziunea noastra asupra advertising-ului in contextul festivalului. Echipa noptii albe a fost Andrei, Nico, Alex + Redbull (multe cutii) + Toshi (laptop de munca grea) + Flip (o camera de vacanta tare pisichera). O nebunie!
Lion Feet – Cannes Lions 2010

______________________________________________________
2. O nebunie in ziarele din tara si, din cate am auzit, in strainatate. Cat castiga domnule pana la urma cersetorii? Si mai ales, oare si-au construit averile participand la faimosul concurs „Ascult Radio 21”?

Cersetor 2010

Bonus: Continuarea zbenguita dezvaluitoare – Cersetor Street-Dance 2010

______________________________________________________

1. Castigator la puncte. Un lucru care mi-a facut multe placeri si care ma asigura ca in 2011 urmeaza multe tampenii.
Laxativ pentru Creiere

Scuze. Am revenit.

Scuze ca n-am mai scris de ceva vreme. Am cam stat pe facebook, recunosc. Am experimentat pe acolo. Totusi am revenit. Un ‘Like’, va rog.

Baiet fiind, metrou cutreieram

Eu sunt omul metroului. Imi place mirosul, imi place ritmicitatea lui, imi place senzatia de presiune in creier pe care o ai cand l-ai pierdut la milimetru. Sunt in stare sa aud un metrou venind inca de pe primele scari, alea care incep afara!

Ma gandesc la  toate astea de fiecare data cand vorbesc pe net cu vreo tipa bine care ar putea astepta de la mine sa o iau, cu masina, de la scara la prima intalnire si s-o plimb pe Magheru. N-am. Si oricum am lucruri mult mai bune de facut la prima intalnire. Am doar cateva statii pe care le-am invatat pe dinafara de la 7 ani. Am o carte mereu la mine si actiunea, in ea, se petrece acum la Eroilor, mai incolo la Izvor si, pe seara, la Crangasi. Mereu am zis ca ai mei m-au conceput la metrou si povestesc tuturor ca acum vreo 22 de ani, mama l-a tras pe tata de mana in tunelul dintre Universitate si Romana, unde vagoanele tropaiau pe langa ei, rochia ei a flutura iar sudoarea lui stralucea in luminile fiecarui tren, in fata fiecarui geam ce dadea spre lumea calatorilor plictisiti si robotizati.

Metroul chiar are ceva magic pentru mine. Simt ca poate sa se transforme intr-o experienta mult mai complexa decat un drum banal. Si vreau sa-i explorez toate starile. Asa a aparut asta:

Imi place ca oamenii au sarit, au comentat, au injurat, au acuzat ca e regie, ca e jucata prost, ca prea nu se misca deloc camera, ca prea eram barbierit. Nici nu ma barbieresc. Folosesc masina de tuns. E foarte practic si, in felu’ asta ai mereu putina barba, destul de mult cat sa fie sexy dar destul de putin cat sa para ca te-ai barbierit cu trei zile inainte si astepti sa mai creasca fiindca nu vrei sa te iriti, deci ai grija de tenul tau, deci esti sexy!

Ideea e ca oamenii au reactionat si s-au intrebat de unde vine toata faza, asa ca iata dezvaluirea!

Am facut multe la metrou. Cu ocazia articolului astuia, imi promit mie ca, macar pentru o zi din viata, o sa fiu la carma Metrorex (ce vis maret!) si o sa fac ce vreau pentru oamenii de la metrou. Daca n-o sa pot sa fac asta, poate imi construiesc un metrou al meu. Macar in cateva subterane de creiere prin care trece curent electric. „Atentie se inchid sinapsele. Noapte buna!”.

The Adventures of Brainman

Brainman seamana cu mine. Ma plictiseam cand l-am desenat iar eu cand ma plictisesc sunt tare egocentrist si ma gandesc la mine. Uneori ma si uit la mine. Imi si vorbesc dar mai rar. Brainman e la fel de slab si, ce e si mai important, are capul la fel de mare ca si mine! Din episodul viitor va avea si o prietena buna, QuiQui. Un personaj delicios si zdrobitor. Din pacate, desenata la fel de prost. Ei spera sa-i indragiti si va promit multe surprize neasteptate. Ca cine-i prost sa se astepte, in general, la surprize!?

Ep. 01 – Bartenders do it on purpose!

Blasfemie, dar nu cred ca se supara!

Mereu am vrut sa ma apuc sa scriu scenarii de film. Mi se pare ca scenaristii sunt niste oameni foarte tari. Sa nu mai vorbim de regizori. Aia au deja o bucata de creier in plus.

Urmatoarea idee se preteaza, mai degraba la un proiect de animatie. Daca le ai cu asa ceva, ma apuc si-ti scriu 10 episoade, deci citeste mai departe. Ma gandeam sa imi iau frumos Vechiul Testament si Noul Testament, sa pigulesc niste intamplari tari de acolo si sa le povestesc, din perspectiva unui grup de pusti care traiau in vremea respectiva.

Faza e ca astia n-aveau nicio treaba cu ce se intampla in jurul lor si, cu atat mai putin, nu-si dadeau seama ca asista la fapte care urmau sa schimbe total mentalitatile oamenilor. In schimb faceau tot felul de mizerii. Si erau super caterinca. Chiar o sa fie tare sa vedem cum agatau, pentru ce se certau intre ei sau care era activitatea principala de fun. Toate  astea intersectate, cand te astepti mai putin, cu intamplari super cunoscute din istoria religioasa a lumii.

Mi se pare ca ar fi o metafora foarte buna prin care poti sa scoti in evidenta multe lucruri din societatea de azi.  N-ai de unde sa stii cum schimbam incet incet cate ceva. Daca reusim sa aducem si pitzipoancele duminica dimineata la biserica, suntem mari!

photo by Yatenstar

Berea frate cu alta bere

Impulsionat, probabil, de soare si de caldura usor sexuala a primaverii, am zis sa scriu ceva pe blog. Pentru ca vremea se imbunatateste, am zis sa beau si o bere pentru asta. Si prietenii mei de la facultate au zis sa bea cate o bere, asa fara motiv.

Atentie! Am baut bere Noroc, la 1,7 ron in cantina studenteasca la Leu. Maaare greseala. Cu durere de cap cu tot. Nu stiu cine m-a pus sa o beau din prima. Ceea ce mi s-a parut mie interesant, insa, a fost data de fabricatie de pe eticheta. Era scrisa si ora la care au iesit din productie berile. Ale noastre 3, erau la distanta de 1 minut fiecare. Nu va spun cat de tare ne-a unit lucrul asta.

Cred ca ar fi foarte tare daca un brand de bere ar avea o campanie bazata pe ce ni s-a intamplat noua. Sa se puna accent pe momentul cand berea a iesit pe linia de productie si sa fie scris minutul pe eticheta, cu un font mare si frumos. Astfel, ea devine bere infratita cu o alte cateva beri, care „s-au nascut” in acelasi timp. Ar fi genial. Berea se consuma in general in grupuri, deci cat de tare ar fi faza asta pentru 6 dobitoci care descopera intr-un bar ca au berile infratite!

Pentru ca la un moment dat te saturi sa vezi in ce minut ti s-a nascut copilul de orz, putem sa dezvoltam faza cu alte lucruri interesante. Berile pot sa faca parte din anumite familii. In functie de momentul zilei in care s-au nascut. Notam si caracteristicile familiei. Unele familii sunt mai inocente, altele mai perverse. La fel ii poti da berii tale si o zodie. Print-uri cu horoscop pentru berea ta. Mama ce departe am mers.

Va las sa va bucurati de poza noastra semi-retardata. Mancam snitel + pilaf. Am platit 5 lei garantie ca sa avem un cutit la masa. Dupa ce am baut berile, am mers sa cerem capacele inscriptionate cu „Noroc”, in virtutea momentului istoric. Femeia de la cantina, ni le-a cautat in cosul de gunoi (bila alba), ni le-a dat si, apoi, a inceput sa serveasca oamenii, fara sa se fi spalat pe maini (bila neagra!). Nu e super clasica faza?

Previous Older Entries Next Newer Entries