Auzi, tu pictezi si bani?

1. Esti pe un blog care se numeste brainonbrain pentru ca te duce capul si pentru ca ai putea sa faci chiar brainstorming cu ideile care mai apar, razlet, aici. Comenteaza, ca nu esti animal.

2. Sunt un mare idiot ca n-apuc sa scriu decat din an in paste si nu-ti dau sansa sa faci brainstorming si sa-ti despoi niste creier aici, cum se despoaie niste piele prin albume pe facebook.

3. Ideea de azi vine din faptul ca atunci cand esti incarcat cu toate grijile de peste zi, sa mor daca reusesti sa fii creativ sau artist sau liber in vreun fel. Tragi de tine la munca pana se face seara si apoi te duci acasa ca un metrou care nu mai opreste nici in statii.

Poate ai nevoie de un moment de relaxare. Pentru unii momentele astea se intampla atunci cand fumeaza o tigara (singuri!), pentru altii atunci cand isi odihnesc fesele pe un colac moale de veceu (singuri!) sau cand respira greu, orgasmic, printre cearsafuri (de preferat nu singuri).  E momentul in care te detasezi de piticii aia care iti bat cu bormasina in cap si in care incepi sa fii atent la lucrurile mici de langa tine. Auzi masini trecand pe strada, canta ceva muzica de la un televizor uitat aprins in alta camera, se ridica fum in diferite forme din tigara, scarile se imbina amuzant cu un picior de balustrada. Esti acolo. Si te loveste ceva. Si e tare. Inspiratie!

Pai n-ar trebui sa ne loveasca mai des? Cumva sa scapam cand vrem noi de grijile alea. Poate sa nu le avem deloc. Da’ n-ai cum, ca alea sunt strans legate de nevoia ta de bani. Tre sa muncesti, sa fii responsabil si matur, ca sa faci bani. Si cu arta nu faci bani, nu? De fapt banul e cam cel mai mare dusman al artei. E ala de care artei i-a zis ma-sa sa se fereasca. Doar ca arta s-a facut acum o gagica bunoaca si daca ar stii sa se imbrace si sa se promoveze, l-ar cam face pe ban la buzunare.

D-aia m-am gandit ca ar fi foarte tare ca cineva (eu sau cine altcineva o sa isi bage in buzunar ideea asta) sa faca o agentie de publicitate care sa se specializeze pe promovarea artei. Domne’ artistii sunt talentati si stiu ei ce fac acolo in treaba lor, da’ nu stiu sa se promoveze. Ca n-au stat ei toata viata sa se gandeasca la ce vor oamenii din jur, masele. Nu stiu cum sa vanda si uneori nici nu mai vor. Eu s-au gandit invers, inspre interior. Foarte bine. Da’ n-ar fi tare daca cineva s-ar ocupa sa aduca si bani din asta? Sa reduca grijile artistului, pentru ca artistul sa auda linistea florilor cand cresc?

De aici pleaca discutia. E o idee buna? Aberez eu aiurea in pauza la munca, din cauza de shaworma stricata? Ai vreo idee despre cum ai putea sa promovezi o bucata de arta? Ai o bucata tare de arta de care ar putea sa auda aici unu’ cu o bucata de creier in plus si pe care sa o promoveze apoi? Shoot.

Dragoste vs. Fotbal (jurnal de liceu)

Mi-era dor sa scriu aici. Pentru ca e un blog de idei, puteti sa considerati povestea de mai jos ca un script pentru o reclama tare la orice produs care se potriveste pe brief (retea de telefonie mobila, canal tv, ciocolata alba, etc.), asa ca incalziti-va imaginatia putin. Pentru ca vreau sa particip la #bwinderby2: Steaua 2.0 vs Rapid 2.0 a trebuit sa vorbesc despre experienta mea legata de un derby Steaua – Rapid. M-am gandit la ceva intim, asa ca bine ati venit in jurnalul meu!

Se intampla in liceu. Steaua si Rapid se intalneau in sferturile Cupei Uefa 2005-2006 si tensiunea era imensa. La fel si intre mine si Lilly, prietena mea de atunci, cu care ma certam prin sms-uri. Cu cinci minute inainte de meci voiam sa am mintea limpede, asa ca i-am scris pacifist si explicativ in acelasi timp.

“N-as sta inchis intr-o relatie. Termin liceul si am impresia ca n-am profitat destul de anii astia despre care toata lumea zice ca sunt cei mai frumosi. Nu e vina ta. Eu sunt aiurea”

Echipele au venit la mijlocul terenului. S-a cantat imnul pe Lia Manoliu si, dupa 1-1 in tur, ma rugam ca rapidistii sa joace din nou incantator cum o facusera de atatea ori in campania europeana pana atunci. In minutul 3, Dica incercase deja de 2 ori poarta lui Coman. Nu-mi placea. In minutul 5, Cristea ii cere penalty arbitrului. Omul de la mijloc era un spaniol, Medina Cantalejo. M-am gandit la telenovele. M-am gandit la Lilly. Speram sa nu faca o telenovela din toata faza asta cu despartirea. Imi vibreaza telefonul.

Lilly: “Atunci de ce am mai inceput. De ce ne-am mai ascuns pe holuri, de ce am stat noptile pana tarziu? Esti la fel ca ceilalti!”

Ma intorc la meci. Rada trage fara speranta de la 40 de metri spre poarta stelista. Ma uit un pic in gol. Ma apuc sa scriu un sms.

“Gandeste-te ca o sa merg la facultate curand, o sa avem program diferit. O sa ne fie greu sa ne vedem des. Eu o sa am proiecte…”.
Aud ceva de Daniel Niculae, ma mut cu ochii pe televizor. Apas Send. Ce-mi place cum alearga Niculae! Parca a invatat materia “Alergare” cu alt profesor decat noi ceilalti. Intra in careu si centreaza. Buga are toata poarta goala in fata. Mor! Rateaza din 2 metri. Ma lovesc din greseala cu capul de marginea canapelei. Imi vibreaza creierul sau vibreaza telefonul?
Lilly: “Ma gandesc ca vrei sa ti-o tragi cu tot felu de alte fete ca sa-ti continui anii <cei mai frumosi>”

E pauza. Jucatorii merg la dusuri. Eu il evit pe al meu. Stiam cat de rece ar fi fost. Aproape la fel de rece ca si cutia de bere care ramasese langa borcanul cu mustar, pe usa frigiderului. O desfac si incep sa beau. Imi trece prin cap ca, daca m-ar picta cineva acum, tabloul s-ar numi “Barbat in toata firea cu probleme de viata”. Ce penibil sunt. Pai astea-s probleme?! Incep sa tastez.

“Da, e adevarat, vreau sa experimentez. Vreau sa cunosc mai multe tipuri de caractere, mai multe tipuri de relatii, ca sa fiu pregatit candva cand o sa trebuiasca sa ma implic de-a binelea!”

Incepe repriza a doua. Hai ca sunt sanse! Poate le dam un gol si incep ei sa lase spatii libere apoi. Din pacate, Steaua incepe mai bine. Goian rateaza cu umarul din cativa metri. Ma uit la telefon.
Lilly: “Bravo, inveti sa fii pregatit pentru cand o sa te implici, dar nu inveti sa te si implici!”
Urmatoarele minute, stelistii se dezlantuisera si loveau din orice pozitie. Cristea intra in careul nostru dar e blocat de Stancu. Vibrez.
Lilly: “Nu iti mai bate joc de mine si de timpul meu”. 
Dica nu asteapta nici macar un minut pana cand sa isi treaca si el in cont o ocazie.
Lilly: “Nu ma mai cauta”

Rapid cere penalty la patrunderea lui Buga. Sunem loviti. Nu-mi dau seama daca ce mi se intampla e box, fotbal sau dragoste (asta da sport sangeros, boss). In minutul 70 mai avem o sansa. Emil Dica (abia intrat la Rapid) trage putin pe langa poarta stelista. Incepem atacuri. Recapatam puteri. Ne aruncam in fata cu disperare. Ne dam seama ca e posibil sa pierdem un obiectiv foarte tare. Incercam sa apasam butoanele destinului.
“Iarta-ma. Nu stiu sa fiu altfel decat egoist acum. Probabil o sa ma uit inapoi peste cativa ani si o sa imi para rau ca am avut discutia asta!”

Timpul trecea si eram peste ei. Dar nu se intampla nimic. In ultimele minute Dica al nostru trage spre o poarta goala de pe linia careia Nesu scoate un gol ce ar fi aprins un Giulesti intreg. Scriu un sms pe care l-as vedea inscriptionat pe un steag imens, cat toata peluza rapidista.

“Vreau sa invat sa te apreciez. Nu conteaza ce o sa fie mai incolo. Prevad ca mentalitatea asta egoista o sa fie o mare problema pentru mine in general si as vrea sa scapam de ea de acum. Invata-ma sa fiu cu capul la fata de langa mine.”

Ne aruncam si cu portarul in careul stelist, iar Coman chiar loveste (slab, ce-i drept) o minge cu capul. E haos in teren. Stelistii trag de timp. Noi ne agitam. Tata intra in camera si intoarce cutitul “La scorul asta se califica Steaua, nu?”. Da, tata. Ei se califica si noi am muncit degeaba. Pierdem ca prostii. Se aude fluierul final. E gata. Becali plange de bucurie. Am pierdut si eu. Cand trebuia doar sa realizez ce sansa am. M-am batut cu pumnii in piept cu egoismul meu. Acum stau pe jos, transpirat, langa Marius Constantin (tuns prea dubios pentru un moment ca ala) si Daniel Niculae.

Pana sa scriu articolul asta, am avut impresia ca Rapidul merita sa castige in seara aia. Ratarile din final si intensitatea cu care au tras de ei ma faceau sa-i vad ca pe niste martiri ca si-au luat-o in mod cliseic de la marele “zeu” al fotbalului. Acum imi dau seama ca nu e asa. Nu meritau sa castige. La fel cum nici eu nu meritam sa castig. Am fost idiot si am ratat sanse care mi se oferisera pe tava. Singura diferenta intre Rapid si mine in seara respectiva a fost faptul ca, la 5 minute dupa ultimul fluier, am primit un sms.

“In 20 de minute. La mine. Adu ciocolata alba!”

O stranie asemanare!

A fost si ziua mea, asa ca m-au sarbatorit astia, n-am scapat. Daca e cineva interesat de detalii, se poate citi pe site la radio.  Pentru restul am o poveste scurta. Era atmosfera asa de sarbatoare, deci am facut ce facem cel mai bine, ne-am jucat ca baietii. Jocul e cea mai lenesa si confortabila activitate pe care poate sa o faca un baiat. Creier nu-i trebuie, maturitate nu-i trebuie, ceas nu-i trebuie. In timp ce ne jucam insa, am dat peste o stranie asemanare. Urmariti acest video (pana la final!!) si sa-mi spuneti daca am sau nu dreptate, va rog!

Brainman – Un episod dublat

Legea dublajului a atins si comic-bookurile. Pardon, revistele de benzi desenate!

The Adventures of Brainman – Ep. 03 “Un episod dublat”

Cea mai tare deschidere pe care am vazut-o!

Eram la metrou. Acelasi zgomot, aceiasi oameni. Aglomeratie. N-aveai loc nici sa asculti muzica, asa de tare iti era invadata intimitatea. Totusi, cumva, printre oameni, prin tunelul dintre vagoane, printre maini prinse de bare, am vazut-o. Era genul de aparitie care te loveste direct in stomac. Geniala ca un fel de mancare despre care stii ca e delicios dar de care nu-ti vine sa te atingi, pentru ca arata prea bine. Stii despre ce vorbesc, te arde pe gat in sus si ti se usuca gura. Si nu stiu cum fac ele de parca stau mereu langa instalatia de aer conditionat si le flutura si parul ca-n reclame. Lumina era pe ea, restul oamenilor zici ca erau parte din figuratie. Erau decor, aplaudaci. Si dintr-o data, ce a facut? A desfacut o sticla de cola. Bai stii cum a fost?! Cea mai tare deschidere pe care am vazut-o in viata mea!

Asa ca m-am gandit. De ce n-ar face astia de la Cola un concurs de deschideri. Deschide-o cum iti place. Danseaza pe langa ea, canta-i, scoate capacul cu ochii, cu gura, cu sanii, cu chitara, cum vrei! Poti sa deschizi pet-ul de 0.5, sticla de 0.25, cutia de 0.33, alege orice si fa spectacol. Fa-ne sa credem ca esti personajul principal ca tipa din metrou si toata lumea in jurul tau e figuratie. Daca esti printre cei mai buni/votati, intri intr-un video care o sa fie proiectat de fiecare data cand se deschide o casa noua intr-un supermarket partener, la fiecare inceput de happy-hours intr-un pub partener (poate si cand se anunta shot-uri la bar) sau de fiecare data cand e deschis seiful unei banci (glumesc, doar ca ma enerveaza chestiile care tot ruleaza pe plasmele bancilor!).

Plus varianta pentru trupe de muzica. Filmati-va cantand si deschideti si ceva cola in timpul pieselor. O faceti creativ, faceti vizualizari, demonstrati ca sunteti foarte smecheri si ajungeti sa cantati in Deschiderea unui festival/concert mare Coca-Cola. Merge si cu trupe de dans. Merge cu o gramada de chestii.

O zi buna, deschidea-v-as picioarele creierelor!

Ghid de supravietuire in lumea ofertelor politicos-miraculoase

Am primit un mesaj pe facebook. A fost un fel de revelatie. Practic mi se cerea sa intru intr-o retea de distributie a unor tehnologii miraculoase care aveau sa schimbe lumea in viitorul apropiat. Cum sa nu vreau sa intru in asa ceva?! Am raspuns exact ce mi-a venit sa raspund, fara sa vreau sa imit in vreun fel ce a facut acest genial tip. |Eram tare curios cat de departe pot sa merg, asa ca uite ce a iesit la mine, daca ai timp si chef de ceva lectura lunga si extrem, dar extrem de politicoasa!

Va multumesc pentru perseverenta care v-a adus pana la finalul articolului. Ii calcati poate pe urme acestui ilustru Daniel, om al stiintei si al noilor tehnologii pentru salvarea populatiei. Acum va las, am un razboi de solutionat in Orient!

Al vostru,

Andrei

The Adventures of Brainman – ep. 02

Eu ma bucur ca nu mi-am uitat anti-talentul la desen. Brainman traieste si face tot felul de nebunii cu capul. Aici a inventat o forma de valuta care poate sa ajute o categorie speciala de oameni din societatea noastra. Cum ar fi?

Ep. 02 – Dealer Dealer on the Wall

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 43 other followers